Dar divin. Viata
Se spune ca fiecărui psihiatru ii va sosi vremea când va fi cel consultat si nu cel ce consulta. Iata ca viaţa, precum multi dintre noi ştim, este uşuratică. Te înşeală cu prima ocazie pe care i-o dai. De multe ori am făcut pe psihologul, am ajutat persoane când erau in pragul disperării. Practic, am fost psihologul. Când eu sunt jos, cine mă poate ajuta? nu e nimeni oare, sau pur si simplu cerinţele mele sunt asigurate la un standard mult prea ridicat? Un standard pe care, chiar nici eu nu mi-l pot permite.
Unde sunt replicile, unde sunt încurajările ce-aveau efect altădată asupra altora? Asupra mea de ce nu au efect? Sa fi aşteptat prea mult in fata unei uşi închise, astfel încât sa nu observ uşile ce mi-au fost deschise in toată aceasta perioada? Întrebări al căror răspuns nu cred ca îl voi afla. Întrebări stupide, ce pana azi nu-si aveau rostul in viaţa mea. Azi dimineaţă m-am trezit doar pentru a afla realitatea crunta a vieţii, pentru a vrea către sfârşitul zilei sa mor. De ce? inca o întrebare.
Simt cum toate cărţile pe care le-am citit, tot ce s-a întâmplat in toţi aceşti ani seci ai vieţii mele, a fost doar un foc de paie. Simt ca trăiesc pentru nimic. E cel mai îngrozitor lucru pe care l-am putut întâlni. De ce tocmai mie? Zâmbesc, dar nu ştiu nici răspunsul acestei întrebări. Mi-am dezamăgit, pana si cei mai apropiaţi prieteni. Am luptat pentru ce aveam, sau cel puţin pentru ce credeam ca am, dar, pana la urma, doar câteva amintiri frumoase. Nu regret ce am făcut. Regret cate as fi putut face, dar nu le-am făcut.
Cu toate ca mi-as dori sa-mi vad viaţa dinafară, fără sa fiu implicat in ea, precum un film pe DVD, schimband DVDul sa pot schimba si sentimentele, vreau totuşi sa o trăiesc. Azi am făcut un joc, unul al imaginaţiei si al mintii. Am parcurs ani din viaţa mea, spunând ce cred ca mi se va întâmpla pe parcursul anilor, ajungând ca la sfârşitul vieţii, sa mă uit înapoi la mine, acel copil de 18ani, naiv, inocent, prost si sa-mi dau sfaturi. Cele mai bune sfaturi sunt cele pe care ţi le dai tu însuţi. Am oftat, ochii mi s-au înmuiat, si am spus:"De azi înainte, copile, fii atent la toate detaliile din viaţa ta, si gândeşte-te ca ce e frumos la suprafaţă, nu ştii cum e înăuntru, pana nu guşti.
Poetul se simte in largul sau când are o pana, o călimară, papirus si sentimente si trairi pe care sa le ordone in pagina, in stilu-i caracteristic. Pasarea se simte cel mai bine in zbor, pestele in apa, scânteia lângă foc si Ingerii in Cer. Eu mă simt cel mai bine când îmi aduc aminte de mine...
Unde sunt replicile, unde sunt încurajările ce-aveau efect altădată asupra altora? Asupra mea de ce nu au efect? Sa fi aşteptat prea mult in fata unei uşi închise, astfel încât sa nu observ uşile ce mi-au fost deschise in toată aceasta perioada? Întrebări al căror răspuns nu cred ca îl voi afla. Întrebări stupide, ce pana azi nu-si aveau rostul in viaţa mea. Azi dimineaţă m-am trezit doar pentru a afla realitatea crunta a vieţii, pentru a vrea către sfârşitul zilei sa mor. De ce? inca o întrebare.
Simt cum toate cărţile pe care le-am citit, tot ce s-a întâmplat in toţi aceşti ani seci ai vieţii mele, a fost doar un foc de paie. Simt ca trăiesc pentru nimic. E cel mai îngrozitor lucru pe care l-am putut întâlni. De ce tocmai mie? Zâmbesc, dar nu ştiu nici răspunsul acestei întrebări. Mi-am dezamăgit, pana si cei mai apropiaţi prieteni. Am luptat pentru ce aveam, sau cel puţin pentru ce credeam ca am, dar, pana la urma, doar câteva amintiri frumoase. Nu regret ce am făcut. Regret cate as fi putut face, dar nu le-am făcut.
Cu toate ca mi-as dori sa-mi vad viaţa dinafară, fără sa fiu implicat in ea, precum un film pe DVD, schimband DVDul sa pot schimba si sentimentele, vreau totuşi sa o trăiesc. Azi am făcut un joc, unul al imaginaţiei si al mintii. Am parcurs ani din viaţa mea, spunând ce cred ca mi se va întâmpla pe parcursul anilor, ajungând ca la sfârşitul vieţii, sa mă uit înapoi la mine, acel copil de 18ani, naiv, inocent, prost si sa-mi dau sfaturi. Cele mai bune sfaturi sunt cele pe care ţi le dai tu însuţi. Am oftat, ochii mi s-au înmuiat, si am spus:"De azi înainte, copile, fii atent la toate detaliile din viaţa ta, si gândeşte-te ca ce e frumos la suprafaţă, nu ştii cum e înăuntru, pana nu guşti.
Poetul se simte in largul sau când are o pana, o călimară, papirus si sentimente si trairi pe care sa le ordone in pagina, in stilu-i caracteristic. Pasarea se simte cel mai bine in zbor, pestele in apa, scânteia lângă foc si Ingerii in Cer. Eu mă simt cel mai bine când îmi aduc aminte de mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu